Capitolul 4

Capitolul 4

B.p.o.v.

Totul era alb in jurul meu,oare murisem?Speram ca da,nu mai suportam sa fiu ranita.Fusese prea mult pentru mine cele intamplate.Ma saturasem de propria viata.

O mica durere ce iradia in tot corpul meu ma readuse cu picioarele pe pamant.Nu eram moarta.Eram mai vie ca niciodata.

Am dat sa ma ridic in fund pe pat sa caut cu privirea indicii,voiam sa stiu unde ma aflu.Am cercetat cu atentia camera si nu era greu de constatat ca eram intr-un salon de spital : aparatura ciudata,peretii albi,jaluzelele vertical de un albastru deschis spre alb,asternuturile albe, halatul alb de spital cu care eram imbracata…

Insa altceva imi atrase atentia,barbatul care statea in fotoliul de langa pat si ma privi intens.Era el…acei ochi verzi ametitori ce ma facusera sa rosesc cu usurinta.

El era ultima persoana din lume pe care mi-as fi dorit sa o vad in acest moment.

“-E trei dimineata,e cazul sa mai dormi …vei avea o zi plina maine.”imi spuse soptind.

“-Ce caut aici?Cine m-a adus aici?” am intrebat confuza in timp ce imi era imposibil sa imi stapanesc.

“-Speram sa imi poti spune tu ce s-a intamplat … aseara Dna. Mitchell cea pentru care lucrezi a incercat sa te sune,ai raspuns dar ti-ai scapat telefonul …Si-a facut griji ca a auzit niste tipete,si atunci s-a dus catre apartamentul tau.Asta e ceea ce a declarat si politiei dar si medicilor de pe salvare care te-au luat in ingrijire de urgent. Cand te-a gasit erai mai mult moarta decat vie ,aveai o taietura destul de mare,ai intrat in sala de operatii … ti-am cusut rana ,am oprit hemoragia si acum te-ai trezit.” Ofta “Ciudat mod sa te regasesc….” Imi spuse incet in timp ce un zambet trist ii contura buzele.In ochii lui puteam citi ingrijorare.

Am incercat sa rad,dar a iesit fals…

“-Apropo…Eu sunt Edward Cullen…”

“-Bella…Bella Swan…” i-am raspuns incet.

“-Bella…ce s-a intamplat in seara aceasta.Eu stiu varianta reala, ca medic dupa toate examinarile care ti le-au facut pana sa intri in sala de operatie… dar vreau sa stiu si varianta ta…”

Corpul meu incepu sa se ghemuiasca de frica,mi-am adus genunchii la piept in timp ce i-am cuprins cu bratele mele.Frica imi cuprinsese interg corpul.

“-Bella….e in regula daca nu vrei sa vorbesti cu mine despre asta,dar sa stii ca maine dimineata la prima ora,vor fi politisti care iti vor cere sa dai declarative.Oricine ti-a facut ce ti-a facut…va trebui sa plateasca.”
Am inceput sa plang in timp ce corpul meu se ghemuia tot mai mult.Imi era frica,mult prea frica sa infrunt realitatea.Am simtit apoi bratele lui care imi mangaiau parul si buzele sale la urechea mea soptindu-mi vorbe linistitoare,incet incet facandu-ma sa ma intind in pat.

“-Incearca sa te odihnesti….Ai nevoie de odihna multa.” Imi spuse in soapta in timp ce imi mangaie parul.

“-Nu…se va intoarce…stiu asta.Nu il cunosti! Pleaca inainte sa te vada si sa iti faca ceva rau!” ochii mei se marira ingroziti in timp ce cuvintele imi ieseau tremurand.

“-Bella…aici e locul meu de munca.In acest spital.Si nu pot sa plec pana la cinci dimineata pana ies de pe tura mea.Si de langa tine nu plec pana ce nu am o alta urgent,si sper sa nu fie.In plus nimeni nu iti va face nici un rau aici…linisteste-te.”

E.p.o.v.

“-Bella…aici e locul meu de munca.In acest spital.Si nu pot sa plec pana la cinci dimineata pana ies de pe tura mea.Si de langa tine nu plec pana ce nu am o alta urgent,si sper sa nu fie.In plus nimeni nu iti va face nici un rau aici…linisteste-te.”

Ochii ei se marira de groaza inainte sa raspunda.

“-Edward …te rog,intelege.Pleaca! Nu stii de ce e in stare…nu il cunosti.Nici eu nu credeam ca va da de mine,nici eu nu credeam ca ma va gasi si ca nu va ezita sa ma raneasca din nou…Edward,nu stii de ce e in stare..Pleaca!” tipetele ei rasunau in tot salonul.Parea vizibil traumatizata,si ce voia sa zica prin faptul sa nu o raneasca din nou?

“-Bella stii cine ti-a facut asta ? Atunci va trebui sa recunosti cine a fost…”

“-Edward..nu are rost…da ca voi spune,nu doar taietura pe care ai cusut-o o voi avea.Si poti fi sigur de asta…Pleaca,te rog…pleaca…” imi spuse in timp ce lacrimile ei curgeau neincetat.

“-Ai mai spus ceva adineauri ce mi-a atras atentia … ti-a mai facut asta vreodata Bella?” ochii ei se marira din nou,in timp ce se ghemui din nou in patul micut.
“-Pleacaaaaaaa!” imi spuse in timp ce tipetele ei devenira isterice.

“-Bella…incearca sa te linistesti…altfel va trebui sa chem asistenta sa iti faca un calmant.Si nu glumesc.” Am incercat sa ii raspund cat mai calm.

“-Sa ma linistesc?Cred ca glumesti…cum sa ma linistesc cand nebunul ala e gata sa ma omoare daca suflu o vorba,sau cum sa ma linistesc dupa tot ce mi s-a intamplat.” Spuse tipand.Din pacate trebuia sa o fac cumva sa se linisteasca asa ca am chemat o asistenta pentru a ii face un calmant.

Dupa jumatate de ora Bella adormise ,cu lacrimi in ochi si pe obrajii ei micuti.M-am aplecat pentru a ii le sterge,apoi mangaindu-i fruntea i-am dat parul la o parte de pe fata ei.

Simteam nevoia sa o protejez,sa o ocrotesc…Imi placea Bella,mai mult decat trebuia. Imi placea inca din prima seara cand o vazusem in parc plimbandu-se prin ploaia rece fara umbrela.

Acea fata era vesela,timida,zapacita….era gratioasa,o vazusem mai devreme cum repeta cu fetele ce aveau sa danseze pentru petrecerea de dupa prezentarea surorii mele.Era perfecta.Nu imi puteam imagina ce psihopat ar fi putut sa ii faca atata rau.Si mai ales ce avea de castigat din acest lucru.

Aceasta Bella din fata mea avea inima calcata in picioare si sufletul distrus.Voiam sa ii mai vad acea culoare rozie care ii contura trasaturile delicate ale fetei in timp ce imi zambea timida. Voiam sa fiu langa ea sa o ajut sa treaca peste acest cosmar.

Se apropia cu pasi repezi ora de plecare,dar ceva ma tine aici si nu voiam sa plec.Nici macar oboseala dupa o noapte de nesomn nu isi facea aparitia.Voiam doar sa raman langa ea.

Cand se facu ora 5,a trebuit sa plec.Am urcat in masina si am condus catre casa unde am facut un dus rapid,apoi am trecut direct in pat chinuindu-ma sa adorm si reusind acest lucru intr-un final.

B.p.o.v.

Dupa acel calmant,adormisem,dar nu pentru mult timp.Frica si cosmarurile mele erau mai puternice decat orice vointa de a ma odihni si de a incerca sa trec mai departe peste cele intamplate.

M-am uitat la ceasul asezat pe peretele din fata mea.Arata ora 6 dimineata.M-am ridicat tiptil uitandu-ma pe geam.

Era innorat,statea sa ploua.Voiam sa fug cat mai repede din spital,inainte ca Tyler sa ma gaseasca.El nu ar avea mila de mine indiferent de locul unde m-as afla.

Imi parea rau pentru felul in care il tratasem pe Edward,poate nu merita sa tip la el,dar era pentru binele lui.Nu voiam sa pateasca ceva.

M-am strecurat pe usa salonului,apoi cu greu am trecut de paznicii le la intrare si doar intr-un moment de neatentie al lor am reusit sa evadez.

Nu imi mai pasa ca eram in picioarele goale ,doar fugeam pentru a evada.Nu voiam sa merg acasa dar trebuia,trebuia sa il gasesc pe Rusty.

In timp ce alergam puteam vedea privirile mirate ale oamenilor din jurul meu,probabil se intrebau de unde dracu scapasem….

Ajunsa acasa,frica reusise sa imi inmoaie genunchii.Puteam vedea totul atat de limpede in legatura cu seara trecuta,si trezindu-mi amintiri despre primele abuzuri.

Dar nu aveam timp de asta acum.L-am gasit pe Rusty in cosuletul sau,l-am indesat la pieptul meu si am iesit din casa.Nu imi mai pasa de nimic.

Nu stiam incotro sa merg,ma simteam pierduta,oricum,acasa eu nu aveam de gand sa ma intorc.

Incepuse sa ploua iar picioarele aproape imi inghetau pe cimentul umed si rece. Nu imi pasa.Aveam un sentiment ca eram libera acum,desi oricand putea da de mine.

Am ajuns in parc,adapostindu-ma sub un copac,desi stiam ca nu avea sa ma ajute prea mult. Rana incepea sa ma usture iar timpul si mediul parea impotriva mea.

Incepeam sa ma simt tot mai rau ,minut cu minut,pana totul se facuse iarasi negru in jurul meu.

E.p.o.v

Era ora 11 cand telefonul imi suna in disperare,voiam sa dorm totusi…cine naiba? Alice… ce dracu voia ,,stia ca la ora asta dorm…

“-Da Alice…ai cinci minute sa explici ce ai de zis,trebuie sa imi continui somnul de frumusete.”
‘-Edward?o mai tii minte pe Isabella Swan?Fata care s-a ocupat de organizari si absolut tot ce se putea?”

“-Aaaa…da Alice…se intampla ca aseara chiar a fost pacientul meu.” Atunci imaginea Bellei imi aparu in minte.

“-Am venit sa vad ce face…Dna Mitchell m-a anuntat astazi de ce s-a intamplat…”

“-Cum se simte?” am intrebat nerabdator.

“-Pai…e,ciudat…. A fugit din spital.”

Am ramas mut .Nu stiam ce sa mai zic.

“-Tu unde esti Alice?”

“-Inca sunt la spital,dar cred ca voi merge acasa...”

“-Bine Alice…”
Unde putea merge…trebuia sa o gasesc….M-am uitat pe fereastra si era innorat,ploua,unde putea fugi pe o vreme ca aceasta?

M-am imbracat repede apoi am plecat in cautarea ei.Nu stiam incotro sa merg.Priveam picaturile ce se prelingeau pe parbrizul masinii,cand o urma de speranta imi trecuse prin minte.

Parcul in care ne intalnisem intamplator ,tot prin ploaie…Ii placea ploaia,o facea sa se simta in siguranta.Asa ca singurul loc unde stiam ca as avea chiar sic ea mai mica sansa sa o gasesc era acelasi parc.

Am condus cat am putut de repede,riscand o amenda serioasa daca eram prins.

****

Ajungand in parc nu stiam in ce directie sa merg,ploaia curgea nemiloasa din cer.Multumesc de umbrela,altfel nu stiu cat ar rezista hainele pana sa fie imbibate cu apa.

Dupa aproape 20 de minute in care o cautasem,incepeam sa imi pierd speranta,dar ceva imi atrase privirea intr-un final.O fat ace zacea ghemuita la poalele unui copac,imbracata doar intr-un halat alb micut de spital.

Cu cat ma apropiam mai mult,cu atat eram mai convins ca ea era Bella.