3.give in to me.

3.give in to me.

B.p.o.v
Urmatoarele 2 saptamani nu am mai trecut prin acel parc,dintr-un motiv sau altul,evitam sa merg acolo,desi imi doream sa il revad.Avea ceva care ma atragea dar stiam ca nu puteam sa il mai revad.Nu puteam.Tyler ma sunase aproape in fiecare zi de la primul telefon,si mereu incerca sa imi reaminteasca aceleasi lucruri dureroase,aceleasi amenintari.
Imi era frica.Nu voiam sa se repete totul din nou.
"Bella?" vocea Dnei Mitchell ma trezi din gandurile mele.
"Ma scuzati Dna Mitchell,nu prea sunt in apele mele.." am incercat sa ma scuz pentru comportamentul meu bizar din ultimele saptamani.
"Bella,ce e cu tine?Mereu tresari cand esti luata prin surprindere,esti prezenta doar fizic pentru ca de fapt gandurile tale mereu sunt departe.Ce s-a intamplat?Poti sa ai incredere in mine draga mea.E ceva ce ai dori sa-mi spui?"
Am oftat strangand din ochi.Observase ca nu voiam sa deschid subiectul acesta asa ca incercase sa il schimbe.
"Stii mi-a placut cum ai repetat dimineata coregrafia cu fetele,ce vor dansa dupa prezentare de moda.Te misti extraordinar.In afara de acestea...decoratiunile pe care le-ai ales pentru spectacol,au fost mai mult decat grozave.Dra.Cullen ,cea care se ocupa cu prezentarea de moda,a spus ca e incantata.Si ca ar dori sa te cunoasca."
Am inghitit in sec.
"Doar mi-am facut datoria.In plus de asta m-ati angajat nu?" i-am raspuns zambindu-i.
"Bella...am incredere in persoana ta,de asta te-am si ales ca fiind mana mea dreapta. Imi aduci aminte de fiica mea atat de mult.Era la fel de ambitioasa ca si tine,dar din pacate a murit acum 1 an in urma de leucemie. Imi aduci aminte de ea la fiecare pas.In plus era la fel de talentata ca tine.In tine Bella,vad mai mult o fiica decat un angajat,de asta iti spuneam ca orice ai avea nevoie,si vrei sa vorbesti cu cineva,in mine poti sa ai incredere.Oricand."
"Va multumesc." i-am raspuns apoi m-am intors ca sa merg sa verific inca o data cum decurgeau repetitiile cand vocea Dnei Mitchell ma striga.
"Bella...A venit Dra Alice Cullen,vrea sa te cunoasca personal."
“aaa….da….” nu apucasem sa protestez sau sa mai zic altceva pentru ca in secunda urmatoare un spiridus energic era déjà langa mine.
“Buna,Sunt Alice Cullen…” se prezenta.
“Buna…Bella Swan.”
“Deci voiam sa iti multumesc pentru tot.E perfect.Arata perfect.Nici eu nu ma descurcam mai bine.”
“Ce sa zic…Pentru asta am fost platita.” I-am raspuns zambind,in timp ce obrajii mei capatara o nuanta de roz aprins.
“Oricum,imi place cum ti-ai facut treaba..ai pus suflet in tot.Te-am vazut cum dansai cu fetele,cum le invatati pasii pentru dans.Esti grozava.”
“Multumesc…”
“Stii…imi placi,pari a fi o persoana foarte amabila,cred ca voi mai colabora cu tine de fiecare data cand voi avea ocazia.” Imi spuse cu un zambet mare pe fata.
“Eu…voi pleca…merg sa verific restul decoratiunilor si sa mai repet o data cu fetele inainte sa inceapa sa vina lumea…Pe urma voi pleca…”
“Nu ramai la prezentare si la petrecerea de dupa?” imi spuse cu o voce care ar arata mai mult soc si surprindere.
“Nu,va ramane Dna. Mitchell in locul meu.Eu doar vreau sa merg acasa mai repede.Sunt foarte obosita.”
Paru sa ma creada.
In timp ce ma departam auzeam o voce de barbat,suficient de cunoscuta ce vorbea cu Alice.
“Cine e?O cunosti Alice?”
Era barbatul din parc…M-am ascuns dupa una din cortine pentru a putea auzi mai bine discutia lor.
“Da…o cunosc de aproximativ 5 minute.Numele ei e Bella Swan,si ea s-a ocupat de organizarea a tot evenimentului din seara aceasta.De ce intrebi?O cunosti?” Cand ii adresa intrebarea un zambet ii contura buzele.
“Mai mult sau mai putin…” ii raspunse in timp ce expresia fetei lui se lumina.
“Edward… imi ascunzi ceva…..” Alice ii zise pe un ton mai serios.
“Nu Alice…nu iti ascund nimic.” Apoi dadu din cap vrand sa schimbe subiectul.”Apropo,eu va trebui sa plec la spital.Intru de garda in seara asta,si nu puteam pleca la munca fara sa nu o felicit pe surioara mea.”
“Apropo…sa nu uiti ce cadou imi doream pentru sarbatorirea acestui lucru..” ii spuse lui Edward pe un ton jucaus si vesel.
“Cum sa uit Alice? Daca as uita..mi-ai manca restul zilelor pe care le mai am..” ii spuse razand.
Dupa conversatia lor ,el se indrepta catre iesire.
Edward Cullen,acesta era numele lui. Edward….



Dupa o ora ajunsesem in fata blocului,eram nerabdatoare sa ajuns in apartamentul meu micut,dar unde Rusty ma astepta ca de obicei in cosuletul sa din camera mea.Am privit in sus si un lucru imi atrase atentia. Puteam vedea lumina aprinsa in sufragerie.Ciudat…nu-mi amintesc sa o fi uitat aprinsa,dar fie… la cat de zapacita sunt de obicei e orice posibil.
Am urcat in lift apasand butonul 15 al etajului la care stateam si intr-un minut ajunsesem la usa mea.
Aveam un presentiment ciudat ca si cum ceva nu era in regula,ca si cum ceva rau avea sa se intample.
“Calmeaza-te Bells….totul e doar in mintea ta..esti obosita ,devii paranoica de la atata munca.” Imi repetam in minte incercand sa ma linistesc.
Cand sa descui usa observ alta problema..usa descuiata…”Bella..ar trebui sa fii mai atenta de acum”
Am intrat in casa si observam ca telefonul imi suna.
“Da?” am raspuns dar nimeni nu vorbea se auzea doar muzica in spate.Se pare ca era Dna Mitchell dar nu observasem ca raspunsesem din cauza muzicii.
Am dat din cap chicotind de situatie…
“Isabella….bine ai venit acasa draga mea.”
Vocea lui Tyler se auzi din spatele meu iar inima mea se umplu de spaima.
“Ty..ler.”am spus in soapta
“Da iubita mea….vad ca nu m-ai uitat!” imi spuse pe un ton batjocoritor.
“Ce vrei?Pleca!”
“Scumpo…de ce esti atat de rea?Dar stai …stii cat de mult ma atrag fetele rele..”
“Lasa-ma in pace Tyler…Te rog”
Atunci se apropie de mine,iar de frica am scapat telefonul pe podea…
“Hmm…doar stii ca nu ti-as face nimic…dar nimic din ce nu ti-ar face placere”
Atunci de apropie de mine plimbandu-si mana peste sanii mei coborand catre abdomen.Ma ingrozea numai gandul ca ar putea din nou sa ma raneasca,gandul ca voi retrai acel cosmar.
“Lasa-ma in pace” i-am spus in timp ce lacrimi incepeau sa curga din ochii mei,eram speriata,iar el putea simti asta.
El se departa usor de mine indreptandu-se catre camera mea intinzandu-se pe patul meu.
“Vino aici Bella mea…”
Eram mult prea speriata de ceea ce va urma incat nu eram in stare sa fac nimic.Ramasesem nemiscata lipita de peretele sufrageriei.
Dar dupa cateva minute in care ramasesem asa am simtit o palma peste fata meaa.Lovitura era atat de puternica incat aczusem jos.
“Daca m-ai asculta si ai fi o fetita cuminte sit e-ai supune,totul ar fi mai usor pentru tine Isabella Swan… relaxeaza-te si f ace-ti spun.”
Atunci isi infipse o mana in parul meu tragandu-ma spre dormitor si izbindu-ma in patul meu.
“De ce-mi faci asta?”” i-am spus plangand,ma durea pielea capului dupa felul in care ma trasese,ma durea locul unde ma lovise peste fata,si puteam sa jur ca acesta nu era decat inceputul.
“Bella…ti-am zis…esti a mea.Imi apartii.Nu vei reusi sa scapi niciodata de mine.” Facu o pauza lunga in care doar ma privi apoi vorbi din nou “De ce am venit inapoi Bella?Am venit sa imi iau ce imi apartine…”
“Acum…vino langa mine …”
Eram mult prea speriata pentru a putea reactiona la cele spuse de el,astfel incat ma lovise din nou.
“Degeaba te opui Isabella…pana la urma tot a mea vei fi…”
Preferam sa ma omoare in bataie decat sa ma culc cu el.


Dupa numeroase lovituri pe care le primisem pentru ca refuzam sa ma daruiesc lui puteam simti cum ma dezbracase cu forta de hainele mele.Nu aveam suficienta forta pentru a il lovi si a il face sa plece…
Tot ce puteam era sa tip si sa urlu.Am incercat totusi s ail lovesc,dar de fiecare data cand incercam sa opun rezistenta primea alte palme,alte lovituri dureroase.
Intr-un final eram mult prea obosita pentru a mai lupta,prea obosita pentru a ma zbate pentru ceva ce stiam ca nu voi putea opri.
Intr-un final cedasem iar el isi atinsese scopul.Ma violase,iar acum nu mai simteam doar durere ci si scarab pentru propriul meu corp.
Acum zaceam intinsa pe podeaua rece,ma simteam murdara,ma simteam abandonata.Eram aruncata ca o carpa folosita de care nimeni nu mai avea nevoie.Intregul meu corp era plin de vanati si ma durea ingrozitor.Voiam doar sa mor,sa scap de toate,de viata asta buna de nimic.
Tyler se imbracase si inainte sa plece se intoarse in camera.
Se apleca langa mine imi sarutase obrazul apoi imi vorbi.
“corpul tau inca nu m-a uitat….inca te ador frumoaso…ma voi intoarce,dar daca ai zis ceva despre asta,esti un om mort.AAA..si era sa uit ,am o mica amintire pentru tine.”
Apoi scoase un cutit cu care ma taiase de-a in partea dreapta a corpului,o taietura care incepuse de sub axila pana pe sold.Sangele curgea iar eu simteam cu viata mea se scurge si ea putin cate putin.
Totul devenise negru intr-un final.




E.p.o.v.
Bella Swan,asta era numele ei,macar acum aflasem ceva despre ea,poate mai multe decat as fi crezut,iar acest lucru ma facea fericit dintr-un motiv aparte.Dupa doua saptamani de cand nu o mai vazusem,aparuse din senin in viata mea din nou.
Stateam in biroul meu ascultand muzica la casti cand simteam dintr-o data telefonul vibrand in buzunarul costumului meu chirurgical.
“Dr.Cullen? Sunteti asteptat de urgenta in sala de operatii”
Era prea frumos ca sa fie o seara in care sa nu apara o urgent.Ce era ciudat e ca nu era un pacient din spital,deci cineva venit la urgent.Ce putea fi de data aceasta?Nebuni care iarasi s-au luat la cearta pe strada si s-a sfarsit cu impuscaturi sau injunghieri?Nimic nu ma mai mira acum.Vazusem absolut tot ce era de vazut pana acum in spital,de la cele mai mici lucruri,pana la cele mai grave.
Am fugit catre sala de operatii ,o asistenta venind catre mine sa ma ajute sa imi dezinfectez mainile si sa imbrac uniforma de intrat in sala.
“Ce avem de data aceasta?” am intrebat cu o voce inexpresiva.
“Ce nu avem e intrebarea.O tanara in stare grava,a fost batuta ,a fost violata apoi psihopatul care a facut asta a taiat-o.O taietura destul de urata si a pierdut suficient sange pana acum.A fost gasita in stare de inconstienta de catre sefa ei.”
Asta era un caz nou..
Am intrat in sala de operatii si atunci o vazusem.Doamne,nu era posibil.Bella! Nu stiam ce sa fac.Vazusem taietura,era putin spus urata.Dar nu era prea mult de facut.I-am dezinfectat zona ,am incercat sa ii opresc sangerarea,apoi am cusut rana.Va ramane cu o cicatrice ,acest lucru era evident.
Dupa aproximativ o ora,in care ma asigurasem ca nu mai are alte leziuni si m-am asigurat ca e bine,am chemat infirmiera pentru a o duce la terapie intensive peste noapte.
Cine putea sa ii faca atata rau,corpul ei,avea atatea rani….
Dupa jumatate de ora de la iesirea mea din sala de operatii,m-am indreptat catre sala unde era ea.
Era atat de frumoasa,de inocenta in timp ce dormea,noroc de efectul anestezicului…altfel cred ca urla acum.Aveam sa stau langa ea pana se trezeste,o parte din mine nu voia sa o lase singura aici,dupa cosmarul prin care probabil trecuse.