1.Zi ploioasa

B.p.o.v.
Era frig ,dar nu imi pasa.Ploaia nu ma putea alunga de singurul loc unde ma simteam in siguranta,de langa singurul loc unde puteam simteam ca sunt ascultata. Imi dor de ea in fiecare clipa si nu regret nici un moment ca am cunoscut-o si ca i-am fost alaturi pana la final. Cand ma simteam pierduta,ea era langa mine,cand eram cu capul in nori, reusea mereu sa ma aduca inapoi cu picioarele pe pamant.
"-Andy , e timpul sa plec.Se innopteaza si sunt uda leaorca din cauza ploii. Iti promit ca am sa incerc sa trec peste moartea ,exact cum m-ai facut sa iti promit.Imi va fi greu,dar ti-am promis.Ne vom revedea candva scumpa mea... " M-am ridicat de pe iarba rece si am inceput sa merg incet catre iesirea din cimitir,durerea din pieptul meu crescand cu fiecare minut.In sfarsit reusisem sa fac un prim pas spre ceea ce m-a facut sa ii promit inainte sa moara,sa incerc sa aplanez suferinta si sa incerc sa umplu acel gol din inima mea pe care l-a lasat ea.
Presimt ca ma va paste o racela zdravana dupa ce am stat atatea ore in ploaia rece,dar nu imi pasa. Oricum eu imi doream moartea chiar din ziua in cre m-am nascut ,pentru ca viata a fost mult pre cruda cu mine.
Mergeam fara nici o directie in timp ce ploaia rece curgea nemiloasa din cer,pana am ajuns in dreptul unui parc si am intrat indreptandu-ma catre prima banca ,pe care m-am si asezat de altfel.Nu aveam nici un plan pentru a ma indrepta catre casa mea.Era prea multa liniste acolo.Prea multa singuratate acolo.
Mi-am ridicat fata pentru ca picaturile de apa sa imi steag lacrimile care mi se formasera in colturile ochilor mei.Simteam cum hainele mele deveneau din ce in ce mai grele din cauza ca erau mai mult decat imbibate cu apa,dar nu imi pasa.Imi place ploaia,imi placea sa simt cum cad picaturile de ploie.
"-Ar fi bine sa te adaposteti.Ploua destul de tare!" auzeam o voce care se propia incet de mine si am incercat sa ignor acea persoana sperand ca se va departa de mine,dar nu.Se apropia cu pasi lenti de mine facandu-ma sa imi indrept atentia catre ea. Parea sa fie un barbat ,dar nu ii puteam distinge chipul datorita umbrelei sub care se adapostea si al intunericului din jur.
"-De cand stai aici?Si de ce stai in ploaie?Ai sa te imbolnavesti."
"-De ceva timp..." i-am raspuns indiferenta .
"-Deci iti place ploaia sau ti-ai propus sa faci pneumonie ,gripa sau alta raceala?" imi zise chicotind. Sunetul vocii lui semana cu un cor de inger care imi canta in ureche.
"-Imi place ploaia... oricum nu imi pasa de ce se va intampla cu mine,asa ca nu conteaza." m-am ridicat de pe banca si am inceput sa ma departez de barbatul care se tinea dupa mine.
"-Ciudat ,si eu care ma gandeam ca sunt singura persoana care e indragostita de ploaie.Singura diferenta e ca eu am umbrela si tin la sanatatea mea." am zambit la auzul replicii sale.
"-Tu ce faci aici,pe ploaia asta?" l-am intrebat incercand sa imi mentin tonul vocii cald si calm,dar intr-o anumita sa par si indiferenta.
"-De obicei cand ploua ,vin si ma plimb prin parc,incerc sa imi fac ordine in ganduri.De obicei e gol parcul pe asa o vreme si la ora aceasta tarzie. M-a mirat cand te-am zarit acolo pe banca." imi raspunse si apropiindu-se de mine acoperindu-ma cu umbrela sa,tinandu-ma la adapost.Atunci am reusit sa ii zaresc chipul sau perfect.Un chip angelic si niste ochi expresivi ai caror culoare nu o puteam distinge din cauza intunericului. "Uite ia geaca mea.Sa iti tina cald." imi spune in timp ce imi dadea o jacheta neagra de piele.
"-Multumesc." am incercat sa ii multumesc pentru gestul sau amabil de a ma adaposi de ploaia rece si pentru faptul ca imi daduse jacheta. "Imi cer scuze,dar cred ca o sa se cam ude din cauza hainelor mele."
El imi zambi drept raspuns ,un zambet strengaresc care ii lumina intreaga sa expresie a fetei.Ne-am plimbat in liniste prin parcul pustiu ,fara sa mai schimb nici o vorba.Fiecare era prins in propriile ganduri.Era ciudat ca prezenta sa ma facea sa ma simt in siguranta,ocrotita...era ciudat,mai ales ca era o persoana total straina mie.
"-E tarziu,cred ca e cazul sa plec." am vorbit intr-un final in timp ce am revenit cu picioarele pe pamant.El se uita la ceas inainte sa-mi raspunda.
"-Da, e 23:00 ."
"-Nici nu stiu cand a trecut timpul.Am plecat..." cand am incercat sa ma departez el imi cuprinse mana.
"-Vrei sa te duc pana undeva?Ploua si tu nici macar nu ai o umbrela.Masina mea e la iesirea din parc..."
"-Nu.Multumesc ,nu vreau sa fiu un deranj." Apoi am inceput sa ma distantez de el cu pasi micuti si repezi spre iesire,aproape ca fugeam.Uitasem ca pe mine inca aveam jacheta sa din care izvora incet prfumul sau.Un parfum barbatesc fin.
Dupa jumatate de ora de alergat prin ploaie,am ajuns acasa unde ma astepta Rusty,un catelus pe care il gasisem pe strazi cu o saptamana in urma. Un catelus adorabil care avea doar catev zile atunci cand l-am gasit pe strazi.Parea abandonat de mama lui ,prima data nu am vrut sa il iau de acolo in speranta ca acea catelusa care l-a adus pe lume se va intoarce,dar cand am mai trecut prin acel loc si l-am vazut tot acolo,nu am putut sa il las sa moara. M-am schimbat repede in haine uscate apoi m-am indreptat catre cosuletul unde statea puiul meu.Era atat de inocent,il puteam tine in palmele mele la cat de mic e. Am pregatit laptele pe care pus intr-un biberon micut.
L-am ridicat cu prosopelul sau si l-am potrivit in siguranta in bratele mele apoi am apropiaat biberonul de el hranindu-l.Ii eraa foame pentru ca terminase repede de mancat.
"-Rusty...scuze ,trebuia sa nu fi intarziat atat de mult." catelusul se ghemui satul la pieptul meu ca si cum eu as fi fost mamica lui.
"-Ok catelus mic.Mami trebuie sa se baga la somn.Asa ca si tu vei merge in cosuletul tau." l-am asezat in culcusul sau pe care l-am dus langa patul meu.Imi placea sa ma uit cum doarme.Insa in seara aceasta Rusty era agitat.Nu dormea,doar schelalaia incet,ca si cum plangea. L-am luat in pat langa mine,si spre surprinderea mea se ghemui langa mine poi se linisti si adormise. Voia doar sa simta in siguranta.
Nu durase mult si adormisem si eu,lasandu-ma purtata printre vise.


E.p.o.v.

"-E tarziu,cred ca e cazul sa plec." vocea ei se auzi trezindu-ma din gandurile mele.
"-Da, e 23:00 ." i-am raspuns abia dupa ce ma uitasem sa vad cat e ceasul.
"-Nici nu stiu cand a trecut timpul.Am plecat..." cand a incercat sa se departeze ,i-am cuprins mana.Dumnezeu stie de ce, era doar o straina,o persoana necunoscuta si eu ma comportam de parca era o veche prietena.
"-Vrei sa te duc pana undeva?Ploua si tu nici macar nu ai o umbrela.Masina mea e la iesirea din parc..."
"-Nu.Multumesc ,nu vreau sa fiu un deranj." apoi se departa de mine putin cate putin,pasii ei fiind micuti si rapizi,apoi au luat-o la fuga.
Imaginea ei se intipari totusi in mintea mea.Era frumoasa,mai mult decat frumoasa...era superba... avea o frumusete naturala,unica.Era o fata slabuta,cu parul lung,si umed din cauza ploii.Ochii erau mai si expresivi,avea o privire in care te puteai rataci pentru o eternitate si fara sa regreti ca te-ai pierdut in ei.Ma intrebam daca o voi mai revedea pe ea,pentru ca parea o persoana deosebita,o fata diferita.
Nu am mai stat mult plimbandu-ma pe aleile intunecate si m-am indreptat catre masina pe care am condus-o cu viteza pana in dreptul locuintei mele.
Am sarit in pijamalele mele ,apoi m-am bagat in pat sperand ca somnul sa se lipeasca de mine dar nu.Imaginea ei ramanea in mintea mea. Am avut parte de multe fete pana acum,si niciodata nu se intamplase ca cineva sa reuseasca sa imi atraga atentia atat de mult. Edward tembelule,e doar o fata necunoscuta,si pe care s-ar putea sa nu o mai revezi niciodata,asa ca nu te mai gandi la ea.

****
Era ora 7 dimineata cand alarma telefonului meu suna in disperare...nu ca dormisem prea mult in seara respectiva.Urma inca o zi enervanta la locul de munca.La dracu.


B.p.o.v

Alarma imi suna dimineata si ma ridicasem din pat repede cu Rusty care statea ghemuit in bratele mele iar imaginea acelui barbat imi aparu din nou in minte.
Dupa ce i-am dat sa pape si dupa ce l-am asezat in cosuletul sau,am facut repede un dus apoi m-am imbracat pe fuga. O pereche de jeansi negri mulati,un tricou negru decoltat si o geaca de piele neagra,m-am machiat putin,un lucru un pic neobisnuit pentru o persoana care nu se machiaza de felul ei.Eram gata. Mi-am asezat mapa cu schitele mele ,pe care le desenam ca hobby atunci cand aveam un minut liber,in rucsac si am iesit in fuga din casa,nu inainte sa impachetez si jacheta persoanei necunoscute din seara precedenta , indreptandu-ma catre statia de metrou exact cum faceam in fiecare dimineata. Inca o zi,inca niste ore plictisitoare ,inca un pic din rutina zilnica.
"-Dra Swan?"
"-Da Dna Mitchell?" am raspuns sefei mele cu un pic de frica in voce.Imi era frica de faptul ca poate gresisem cu ceva.
"-Sunteti una din cele mai bune angajate ale mele,asa ca vreau sa va fac o propunere."
"-Desigur.Spuneti!"
"-V-am vazut mapa cu schitele ,din greseala,stiu ca nu e frumos din partea mea sa trag cu coada ochiului.Dar sunt efectiv magnifice.Pana acum stiu doar ca v-ati ocupat de decoratiunile si vestimentatia personajelor doar dupa indicatiile mele.Dar nu ar fi rau ca ideeile tale sa prinda viata.Am face o avere cu ele. Buchetele florale, hainele,aranjamentele care le-ai schitat.Sunt unicate. "
"-Va multumesc.Dar totusi nu aceasta e specializarea mea.Stiti foarte bine ca eu ma ocup personal mai mult de coregrafie...asta cu schitele e doar un hobby mai vechi" am reusit sa ii raspund cu greu desi eram constienta ca eram toate culorile curcubeului la fata.
"-De astazi,vei fi mana mea dreapta aici.Si cu privirea la salariul tau,fii sigura ca va fi mai mare.Asa ca ce zici,ai vrea sa iti folosesti imaginatia si creativitatea ta pentru design si araanjamente?Ai vrea ca ideile tale sa prinda viata?Cat despre coregrafie,vei face si asta,in continuare la urmatoarele oferte de videoclipuri."
"-Ma simt onorata.Accept." Era o oportunitate noua pe care nu o puteam refuza.

La ora 16:00 am iesit de la munca ,si din nou,afara ploua.Norocul meu e ca de data aceasta aveam umbrela indesata undeva in rucsac.Am desfacut-o si m-am indreptat incet catre parc ,in speranta ca il voi revedea pe acel barbat.Ma plimbam pe aleile parcului,la inceput credeam ca e in zadar totul ,dar intr-un final il zarisem.