Capitolul 6

E.p.o.v.

Bella Swan,o fata cu un trecut care i-a marcat intreaga existent,o fata ce nu a avut parte de nimic in afara de suferinta si lacrimi,o fata cu un suflet inca pur.Inocenta ei o puteam citi din acele oceane de ciocoata,in care te lasai pierdut si nu mai voiai sa te intorci.

Ochii sunt oglinda sufletului unei persoane,dar in cazul ei,ochii reprezentau un portal catre sufletul si inima ei,pura,dulce si inocenta.Cat de mult imi doream sa pot sa o fac sa aiba incredere in mine...

Statea ghemuita pe pat,nevrand sa comunice,nevrand sa manance nimic,nevrand nimic.Cu greu am reusit insa sa o conving sa manance ceva,dar reusisem intr-un final.Puteam vedea din ochii ei ca era pierduta in mii de ganduri sumbre,puteam citi toata suferinta ce zacea in sufletul ei.Merita toata aceasta suferinta? Merita ca totul in jurul ei sa fie invaluit in nergu? Nu... nimeni nu ar merita toate acestea...

“-Bella?” am incercat sa sparg acea tacere blestemata care era asternuta intre noi.

Ea isi intoarse privirea catre zambindu-mi timid,dar un zambet care nu se reflecta si in privirea ei.

“-Da Edward…”

“-La ce te gandesti atat de intens? noroc ca mai respiri,ca altfel as fi crezut ca ai murit.” am incercat sa ii soptesc .

“-La cate putin din toate Edward..la tot ce se poate….” Ofta “Stii,am auzit ca moartea nu e cel mai rau lucru din lume care ti se poate intampla.Stii…. incep sa cred ca asa e.Moartea poate fi un episod atat de bland comparativ cu alte lucruri oribile care ti se pot intampla.”

“-Ce vrei sa spui cu asta?” m-am incruntat nevenindu-mi sa cred in ce directie erau indreptate gandurile sale.

“-Nimic in mod special …nimic in mod special!Doar imi doresc ca toata suferinta si toata frica mea sa aiba un sfarsit. Nu mai rezist Edward,mi-a ajuns.” Imi spuse razand,un ras care ma facea sa imi fie teama de gandurile ei.

“-Sper ca nu ai idei despre cum sa iti grabesti sfarsitul … “ i-am spus cu ochii larg deschisi.

“-Edward…. Nu conteaza ce ganduri am sau nu.Oricum in casa ta,nu pot incerca nimic.Nu as vrea sa fii implicat in nici un mod in asta… iar idei ,pot fi destul de multe : somnifere (un sfarsit fara durere) ,cianura,morfina …sufocare….dar nu. Momentan e doar ipotetic totul si nu pun nimic la cale. Sincer.”

“-Bella…ma sperii. Imi dai de gandit.Vrei sa te pazesc 24 din 24?Pot face si asta crede-ma.” Am incercat sa ii explic in timp ce pe fata ei puteam citi confuzie.

“-Edward,nu inteleg de ce ti-ai face griji pentru mine. In plus,nu trebuia sa fii la munca? Puteai pleca linistit sa stii,nu aveam de gand sa dau nici o spargere si apoi sa ma fac nevazuta.” Rase.

“-Nu Bella…nu ma gandeam ca ai de gand sa furi ceva sau nu.Astazi mi-am luat liber pentru ca m-am gandit ca ti-ar prinde bine niste companie si ca nu vrei sa fii singura…” am spus in timp ce m-am asezat langa ea pe pat,mangaindu-i parul si descoperindu-i fata in spatele cortine de par in spatele carueia se ascundea.

“-Oricum…nu m-ar deranja sa raman singura.Sunt atat de obisnuita cu asta…Crede-ma! Apropo,multumesc pentru tot ce faci pentru mine.Maine voi incerca sa plec.Nu vreau sa fiu un ghimpe in coaste.” Imi spuse in timp ce incerca sa se departeze de mana mea care ii peria parul.

“-Nu e o idée buna sa te intorci inca acasa…Mai stai aici pentru inca macar cateva zile.”

“-Nu inteleg de ce imi porti de grija…Sunt un nimeni.UN NIMENI!!! Sunt atat de…murdara…ii simt mainile pe corpul meu in fiecare moment…nu ar trebui sa fii aici.Nu ar trebui sa fii langa mine.” Spunea in timp ce un sir de lacrimi ii curgeau pe obraji.

“-Isabella Swan! Nu esti un nimeni. Si iti port de grija pentru ca asa vreau eu.Pentru ca asta simt.”

Ea se intoarse cu spatele la mine,ascunzandu-si din nou fata ei angelica.

“-Bella,nu plange,te rog…” am incercat sa ii spotesc cat mai calm posibil,apoi am tras o in bratele mele ,cuprinzandu-i corpul ei micut cu mainile mele puternice.

“-Te rog…poti sa imi dai drumul?Chiar si atingerea ta delicate ma face sa imi amintesc de mainile lui pe corpul meu.Nu mai rezist…” apoi se ridica fugind catre dus inchizand puternic usa in spatele ei.

Doua minute mai tarziu puteam auzi apa curgand.Puteam sa imi dau seama ca plangea acum,avea nevoie de liniste,avea nevoie de un moment in care sa se descarce. Asa ca am iesit din camera,apoi m-am indreptat spre camera de zi,incercand sa imi gasesc o ocupatie.De mult nu am mai avut o zi libera in care doar sa stau degeaba,fara sa fac nimic…

Ma uitam in mod repetat cand la ceas ,cand la televizor.Trecusera aproximativ doua ore de cand Bella era intrata la dus asa ca incepeam sa imi fac griji.Daca patise ceva?Daca ii trecuse o alta idée prosteasca prin cap?Oh,nu…Nu trebuia sa ma gandesc la ceea ce e mai rau.

Am batut incet la usa baii,dar nu raspundea… un sentiment de frica imi strabatu intreg corpul in acel moment.Am deschis usa iar ochii mei cazura imediat pe ea. Statea ghemuita,pe jos intr-un colt al cabinei de dus ,invelita doar intr-un prosop si plangand. Simteam cum inima mea se transforma in mii de bucatele mici vazand suferinta ei.

“-Bella…ce s-a intamplat?” am intrebat-o in timp ce ma apropiam de ea,apoi ingenuchind langa ea.

Ea nu raspundea,doar plangea.Mi-am intins mainile pe sub genunchii ei incercand sa o ridic in brate apoi isi deschise larg ochii rosii de la plans.

“-Ia –ti mainile de pe mine!” imi spunea tipand ingrozita.

“-Bella…nu vreau sa iti fac nimic rau,doar te-am ridicat sit e voi duce in camera ta.Vreau sa te linistesti…ce s-a intamplat?” am intrebat- iar ea ofta,oprindu-se incetul cu incetul din plans.

“-Vreau sa sterg urmele mainilor lui de pe corpul meu…vreau doar sa se duca naibii tot! Vreau sa uit ca m-a atins vreodata.Dar stii ce?Nu merge!!! De ce te comporti atat de frumos cu o nebuna ca mine?incet incet imi pierd mintile…. Vreau sa fiu o persoana normal… vreau s ail uit!” imi spunea cu o voce revoltata.

“-Esti cat se poate de normala.Stiu ca iti este greu.Stiu ca vrei sa uiti de tot si toate…Reactiile tale sunt normale… oricine ar fi trecut prin ce ai trecut tu s-ar comporta la fel,sau chiar mai rau… “

“-Ce consolare…” imi spuse ironic.

“-Bella vreau sa te ajut sa treci peste ,dar trebuie sa ma lasi sa te ajut.” In ochii ei puteam citi mai multa confuzie,dar amestecata cu teama si tristete.

“-Acum esti psihiatru si nu stiam eu?” imi spuse chicotind,apoi tonul ei deveni aspru.

“-Nu Bella… chiar vreau sa te ajut sa treci peste asta.” Ochii ei chiocolatii ma hipnotizau punandu-mi intrebari evidente si la care ii aprobam tot din priviri.Avea o frumusete speciala,unica si era perfecta.

Imi placea Bella,de ce sa mint?Ma atragea si ma indemna tot mai mult sa imi doresc sa o cunosc in totalitate.

Voiam sa o ajut sa treaca peste toate problemele,voiam sa fiu eu cel care ii va readuce zambetul pe buze,voiam sa vad din nou rosind de timiditate ca atunci cand ne-am cunoscut.Voiam ca intr-o buna zi sa fie a mea,ca inima mea sa ii apartina...

Am asezat-o pe piciorusele ei imediat ce am ajuns in camera,apoi am lasat-o singurica,in intimitatea camerei ei,lasandu-o sa se imbrace.

Imaginea ochilor ei imi bantuia mintea,asa ca ratiunea mea disparu cu pasi repezi pe carari necunoscute.Visam la acest inger,era perfect…